ionofon

IONOFÓN, ionofoane, s.n. Traductor electroacustic care transformă direct energia electrică în energie acustică. [pr.: i-o-] – Din fr. ionophone.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ionofón s. n. (sil. i-o-), pl. ionofoáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IONOF//ÓN ionofonoáne n. Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, folosit la reproducerea fidelă a sunetelor într-un local public. /<fr. ionophone

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IONOFÓN s.n. (fiz.) Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore. [< fr. ionophone].

Trimis de LauraGellner, 12.08.2006. Sursa: DN



IONOFÓN s. n. dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilaţiile unei coloane de gaze ionizate. (< fr. ionophone)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN