inventar

inventar
INVENTÁR, inventare, s.n. Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (şi descrise cantitativ şi valoric) toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituţie, într-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ♢ Inventar viu = totalitatea vitelor şi păsărilor dintr-o gospodărie. Inventar mod = totalitatea uneltelor, a maşinilor, a mijloacelor de transport aparţinând unei gospodării sau întreprinderi. ♢ loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ p. gener. Listă exactă, amănunţită; înşirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.). – Din fr. inventaire, lat. inventarium.
Trimis de valeriu, 13.08.2004. Sursa: DEX '98

INVENTÁR s. 1. listă, (înv.) catagrafie, sumar. (Un inventar de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (inventar al unei în-treprinderi.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

inventár s. n., pl. inventáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INVENTÁR inventare n. Document în care sunt trecute şi evaluate, sub aspect cantitativ şi valoric, toate mijloacele de care dispune la un anumit moment o persoană fizică sau juridică. ♢ inventar gospodăresc totalitate a valorilor materiale aflate în gospodăria unei întreprinderi, a unei instituţii sau a unei organizaţii. /<fr. inventaire, lat. inventarium
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INVENTÁR s.n. Listă, registru etc. cuprinzând toate lucrurile care constituie averea unei gospodării, a unei instituţii etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ♢ A face inventarul = a inventaria. ♦ (fig.) Listă exactă, amănunţită; înşirare, enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire, cf. lat. inventarium].
Trimis de LauraGellner, 11.08.2006. Sursa: DN

INVENTÁR s. n. 1. listă, registru etc. cuprinzând lucrurile care constituie averea unei gospodării, instituţii etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. 2. (fig.) listă exactă, amănunţită; înşirare, enumerare (a unor fapte etc.). 3. totalitatea unităţilor care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală. (< fr. inventaire, lat. inventarium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • Inventar — Inventar …   Deutsch Wörterbuch

  • inventar — invèntār m <G inventára> DEFINICIJA 1. točan popis imovine s naznakom vrijednosti predmeta 2. meton. sama ta imovina SINTAGMA sitni inventar manji pokretni predmeti u jednoj prostoriji (razni pribor, ukrasni predmeti na stolovima i policama …   Hrvatski jezični portal

  • inventar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: inventar inventando inventado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. invento inventas inventa inventamos… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • Inventar — Sn erw. fach. (15. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. inventārium, einem Kollektivum zum PPP. inventum, von l. invenīre finden, bekommen , zu l. venīre kommen, zukommen (s. zu diesem intervenieren) und l. in . Also Gesamtheit des Gefundenen . Verb …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Inventār — (lat. inventarium) bedeutet Verzeichnis von Gegenständen, die man bei der Aufnahme vorfindet, und weiter die verzeichneten Gegenstände selbst, also den Bestand, die Gesamtheit von Gegenständen, die zu einem besondern wirtschaftlichen Zweck und… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Inventar — Inventar, Bezeichnung für Gegenstände, die bei ihrer Verwendung nur einer allmählichen Abnützung und nicht einem sofortigen gänzlichen Verbrauch (Material) unterliegen. Das I. wird unterschieden in Vorratsinventar und Betriebsinventar. Das… …   Enzyklopädie des Eisenbahnwesens

  • Inventar — Inventar, lat. inventarium, genaues Verzeichniß von Vermögen und Schulden, z.B. im Concurs, bei Erbfällen, dann bei Verwaltungsämtern, Fabriken, Kaufleuten, Pächtern u.s.w. Mit od. ohne amtliche Mitwirkung. Beneficium inventarii, s. Beneficium …   Herders Conversations-Lexikon

  • invèntār — m 〈G inventára〉 1. {{001f}}točan popis imovine s naznakom vrijednosti predmeta 2. {{001f}}meton. sama ta imovina ∆ {{001f}}sitni ∼ manji pokretni predmeti u jednoj prostoriji (razni pribor, ukrasni predmeti na stolovima i policama i sl.); krupni… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • inventar — v. tr. 1. Fazer o invento de; idear; criar no pensamento. 2. Fingir …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Inventar — »Vermögensverzeichnis; Gesamtheit der Einrichtungsgegenstände eines Unternehmens«: Das Fremdwort wurde als Ausdruck der Kaufmannssprache im 15. Jh. aus gleichbed. lat. inventarium entlehnt. Dies gehört mit dem aus mlat. inventura stammenden… …   Das Herkunftswörterbuch

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”