introversiune

INTROVERSIÚNE s.f. (psih.) Orientare a conştiinţei către propriul eu; tendinţa de a se închide în sine, neglijând lumea exterioară. [pr.: -si-u-] – Din fr. introversion.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



introversiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. introversiúnii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INTROVERSIÚNE s.f. Situaţia celui introvertit. [pron. -si-u-. / < fr. introversion, cf. lat. intro – înăuntru, vertere – a întoarce].

Trimis de LauraGellner, 09.05.2005. Sursa: DN



INTROVERSIÚNE s. f. orientare a stărilor de conştiinţă spre lumea interioară; retragere în sine însuşi. ♢ detaşarea libidoului de obiectele exterioare şi retragerea asupra lumii interioare. (< fr. introversion)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN