intrica

intrica
intricá vb., ind. prez. 3 sg. intrícă
Trimis de siveco, 04.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

INTRICÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) 1. A (se) încurca, a (se) intersecta la întâmplare. 2. A (se) confunda; a (se) încurca; a intriga, a face intrigi. [P.i. intric. / < it., lat. intricare].
Trimis de LauraGellner, 04.11.2008. Sursa: DN

INTRICÁ vb. tr., refl. 1. a (se) încurca, a (se) intersecta la întâmplare. 2. a (se) confunda; a face intrigi. (< lat. intricare, fr. intriquer)
Trimis de raduborza, 04.11.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • intricare — in·tri·cà·re v.tr. CO 1. avvolgere o intrecciare disordinatamente formando un groviglio difficile da sciogliere: intricare il gomitolo, la matassa Sinonimi: aggrovigliare, arruffare, imbrogliare, ingarbugliare, intrigare. Contrari: dipanare,… …   Dizionario italiano

  • visco — vì·sco s.m. 1. OB LE legame, impedimento: tanto Fortuna con più visco intrica | il mio volare (Petrarca) 2. TS bot. arbusto cespuglioso del genere Visco, parassita di vari alberi | con iniz. maiusc., genere della famiglia delle Lorentacee… …   Dizionario italiano

  • intrigă — ÍNTRIGĂ, intrigi, s.f. 1. Acţiune (ascunsă) care foloseşte mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte şi de acţiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din fr. intrigue. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • intricare — [lat. intrīcare confondere, imbrogliare ] (io intrico, tu intrichi, ecc.). ■ v. tr. 1. [causare un intrico, un viluppo: i. una matassa ] ▶◀ (non com.) aggroppare, aggrovigliare, arruffare, avviluppare, imbrogliare, ingarbugliare, intrigare,… …   Enciclopedia Italiana

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”