- intitula
- INTITULÁ, intitulez, vb. I. tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ refl. A purta un titlu; a se numi. [var.: (pop.) întitulá, vb. II. – Din fr. intituler, lat. intitulare.Trimis de valeriu, 08.08.2006. Sursa: DEX '98INTITULÁ vb. v. supranumi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeA INTITUL//Á intitulaéz tranz. (cărţi, articole) A înzestra cu un titlu; a numi. /<fr. intituler, lat. intitulareTrimis de siveco, 08.08.2006. Sursa: NODEXA SE INTITUL//Á se intitulaeáză intranz. A purta un titlu; a se numi. /<fr. intituler, lat. intitulareTrimis de siveco, 08.08.2006. Sursa: NODEXINTITULÁ vb. I. tr. A da un titlu (unei cărţi, unei lucrări etc.). ♦ refl. A-şi lua, a-şi da un titlu. [P.i. 3,6 -lează, var. întitula vb. I. / < fr. intituler, cf. lat. intitulare].Trimis de LauraGellner, 08.08.2006. Sursa: DNINTITULÁ vb. I. tr. a da un titlu (unei cărţi). II. refl. a-şi lua, a-şi da un titlu. (< fr. intituler, lat. intitulare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.