intimare

intimare
INTIMÁRE, intimări, s.f. (jur.) Acţiunea de a intima şi rezultatul ei; avertizare. – v. intima.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

intimáre s. f., pl. intimări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INTIMÁRE s.f. Acţiunea de a intima şi rezultatul ei; avertizare, punere în vedere. [< intima].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • intimare — v. tr. [dal lat. tardo intimare (der. di intĭmus intimo ), propr. rendere intimo, far penetrare e per estens. far sapere, notificare ] (io intìmo, alla lat. ìntimo, ecc.). 1. [dare un ordine in modo reciso e con autorità] ▶◀ comandare, ingiungere …   Enciclopedia Italiana

  • intimare — in·ti·mà·re v.tr. (io intìmo, ìntimo) 1. CO ordinare in modo risoluto e perentorio: intimare a qcn. di fermarsi, di tacere; intimare l alt, intimare il silenzio Sinonimi: comandare, imporre, ingiungere. 2. TS dir. rivolgere un intimazione,… …   Dizionario italiano

  • intimare — {{hw}}{{intimare}}{{/hw}}v. tr.  (io intimo  o intimo ) Ordinare in modo perentorio: gli intimò di partire; intimare la resa | Intimare la guerra, dichiararla; SIN. Comandare, imporre, ingiungere …   Enciclopedia di italiano

  • intimare — v. tr. dichiarare, indire, ordinare, comandare, imporre, ingiungere, dettare, notificare, elevare CONTR. accettare, accogliere □ suggerire, invitare. SFUMATURE ► ordinare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • intimer — [ ɛ̃time ] v. tr. <conjug. : 1> • 1332; lat. jurid. intimare 1 ♦ Dr. Citer, assigner (qqn) devant une juridiction supérieure. 2 ♦ Dr. Signifier légalement. Cour. Signifier (qqch. à qqn) avec autorité. ⇒ notifier. « Il m intime, avec l index …   Encyclopédie Universelle

  • ordinare — A v. tr. 1. mettere in ordine, sistemare, assettare, accomodare, acconciare, aggiustare, organizzare, preparare, predisporre, preordinare, apparecchiare, assestare, riordinare, rassettare □ catalogare, classificare, elencare □ strutturare □… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • intimar — (Del lat. intimare, llevar adentro de algo.) ► verbo intransitivo/ pronominal 1 Entablar una estrecha amistad con una persona: ■ hace poco que se conocen, pero ya han intimado; al mudarse a ese piso, intimó con su vecino. SINÓNIMO congeniar ►… …   Enciclopedia Universal

  • intima — INTIMÁ, intimez, vb. I. tranz. (jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în faţa unei instanţe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  intimá vb.,… …   Dicționar Român

  • intimar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: intimar intimando intimado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. intimo intimas intima intimamos intimáis …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • intimazione — /intima tsjone/ s.f. [dal lat. tardo intimatio onis, der. di intimare intimare ]. 1. [atto di intimare in modo reciso e perentorio, e le parole con cui si intima] ▶◀ comando, imposizione, ingiunzione, ordine. 2. (giur.) [formale avvertimento di… …   Enciclopedia Italiana

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”