intendenţă

INTENDÉNŢĂ, intendenţe, s.f. (În trecut) Serviciu din cadrul forţelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană şi cu echipament. [var.: itindénţie s.f.] – Din fr. inténdance, it. intendenza.

Trimis de valeriu, 13.08.2004. Sursa: DEX '98



INTENDÉNŢĂ s. v. administraţie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



intendénţă s. f., g.-d. art. intendénţei; pl. intendénţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INTENDÉNŢ//Ă intendenţăe f. 1) Funcţie de intendent. 2) Durată de exercitare a unei astfel de funcţii. 3) Serviciu administrativ în armată având drept însărcinare aprovizionarea şi întreţinerea trupelor. /<fr. intendance

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INTENDÉNŢĂ s.f. (În trecut) Serviciu care se ocupa cu aprovizionarea unităţilor armatei. [cf. fr. intendance, it. intendenza].

Trimis de LauraGellner, 05.08.2006. Sursa: DN



INTENDÉNŢĂ s. f. (în trecut) serviciu de aprovizionare a unităţilor armatei. (< fr. intendance, it. intendenza)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN