integralitate

INTEGRALITÁTE s.f. Stare, situaţie a ceea ce este întreg, complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferenţiale de a admite o integrală. ♦ Însuşirea de a constitui un întreg (care nu poate fi redus la suma părţilor sale componente), un sistem; caracter de sistem. – Din fr. intégralité.

Trimis de valeriu, 02.10.2005. Sursa: DEX '98



integralitáte s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. integralităţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INTEGRALITÁTE f. Caracter integral. /<fr. intégralité

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INTEGRALITÁTE s.f. Stare a unui lucru complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferenţiale de a admite o integrală. [cf. fr. intégralité].

Trimis de LauraGellner, 04.08.2006. Sursa: DN



INTEGRALITÁTE s. f. stare a unui lucru integral, complet; însuşirea de a constitui un întreg, un sistem. ♢ (mat.) proprietate a unei expresii diferenţiale de a admite o integrală. (< fr. intégralité)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN