- integra
- INTEGRÁ, integrez, vb. I 1. tranz. şi refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. tranz. (mat.) A calcula dintr-o funcţie dată altă funcţie a cărei derivată este funcţia dată. ♦ A calcula soluţia unei ecuaţii diferenţiale sau a unei ecuaţii cu derivate parţiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98A integra ≠ a dezintegraTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINTEGRÁ vb. a v. îngloba.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeintegrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. integréz, 3 sg. şi pl. integreázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INTEGR//Á integraéz tranz. 1) A face să se integreze; a încorpora. 2) mat. (funcţii) A supune unui calcul integral. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrareTrimis de siveco, 01.03.2009. Sursa: NODEXA SE INTEGR//Á mă integraéz intranz. A intra într-un ansamblu ca parte integrantă; a se uni cu alte elemente formând un corp integral; a se încorpora. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (mat.) A găsi integrala unei cantităţi diferenţiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare].Trimis de LauraGellner, 04.08.2006. Sursa: DNINTEGRÁ vb. I. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) îngloba într-un tot. II. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantităţi diferenţiale. (< fr. /síntégrer, lat. integrare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.