intabula

INTABULÁ, intabulez, vb. I. tranz. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. – Din germ. intabulieren.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



intabulá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. intabuleáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A INTABUL//Á intabulaéz tranz. (drepturi imobiliare) A înregistra în cartea funciară. /<fr. intabuler, germ. intabulieren

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INTABULÁ vb. I. tr. A înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funciară. [< germ. intabulieren].

Trimis de LauraGellner, 19.01.2007. Sursa: DN



INTABULÁ vb. tr. a înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funduară. (< germ. intabulieren)

Trimis de raduborza, 11.10.2008. Sursa: MDN



intabulá (intabuléz, intabulát), vb. – A înscrie în registrul de proprietate. lat. intabulare (sec. XVIII), cf. germ. intabulieren. În Trans., şi în Mold., înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER