inocula

INOCULÁ, inoculez, vb. I. tranz. 1. A introduce în organism o substanţă, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experienţe, imunizare etc. 2. fig. A băga în mintea cuiva anumite concepţii, idei etc. [var.: înoculá, vb. I] – Din fr. inoculer.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



INOCULÁ vb. v. vaccina.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



inoculá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inoculéz, 3 sg. şi pl. inoculeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A INOCUL//Á inoculaéz tranz. 1) (medicamente, preparate, fluide) A introduce (cu seringa) în organism; a injecta. 2) fig. (pasiuni, idei, concepţii) A băga în cap; a sădi în minte. [Sil. in-o-] /<fr. inoculer, lat. inoculare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INOCULÁ vb. I. tr. 1. A introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza. 2. (fig.) A sădi în mintea cuiva anumite idei, concepţii etc. [< fr. inoculer, cf. lat. inoculare].

Trimis de LauraGellner, 31.07.2006. Sursa: DN



INOCULÁ vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr. inoculer, lat. inoculare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN