inhibiţie

inhibiţie
INHIBÍŢIE, inhibiţii, s.f. 1. Proces fundamental al activităţii nervoase, opus excitaţiei, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitaţiei. 2. (chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micşorare a vitezei de desfăşurare a unei reacţii chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

INHIBÍŢIE s. inhibare.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

inhibíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. inhibíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. inhibíţiei; pl. inhibíţii, art. inhibíţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INHIBÍŢI//E inhibiţiei f. Proces de inhibare a anumitor activităţi fiziologice, a anumitor reacţii chimice. [G.-D. inhibiţiei] /<fr. inhibition, lat. inhibitio, inhibiţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INHIBÍŢIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcţii. ♦ (chim.) Oprire sau încetinire a unei reacţii cu ajutorul inhibitorilor. [gen. -iei, var. inhibiţiune s.f. / cf. fr. inhibition].
Trimis de LauraGellner, 03.05.2005. Sursa: DN

INHIBÍŢIE s. f. 1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasă a unei funcţii. 2. (chim.) oprire sau încetinire a unei reacţii cu ajutorul inhibitorilor. (< fr. inhibition, lat. inhibitio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • inhibíţie — s. f. (sil. ţi e), art. inhibíţia (sil. ţi a), g. d. art. inhibíţiei; pl. inhibíţii, art. inhibíţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • dezinhibiţie — DEZINHIBÍŢIE s.f. Ieşirea din starea de inhibiţie, înlăturare a inhibiţiei; dezinhibare. – Din fr. desinhibition. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  dezinhibíţie s. f. → inhibiţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • inducţie — INDÚCŢIE, inducţii, s.f. 1. Formă fundamentală de raţionament, care realizează trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influenţare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr o acţiune mecanică nemijlocită. ♢… …   Dicționar Român

  • inhibare — INHIBÁRE, inhibări, s.f. Faptul de a (se) inhiba; inhibiţie. – v. inhiba. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INHIBÁRE s. v. inhibiţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  INHIBÁRE s.f. Faptul de a (se) inhiba; inhibiţie.… …   Dicționar Român

  • dezinhiba — DEZINHIBÁ, dezinhíb, vb. I. tranz. şi refl. A face să iasă sau a ieşi din starea de inhibiţie. – Dez + inhiba. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dezinhibá vb. → inhiba Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • frânare — FRÂNÁRE, frânări, s.f. 1. Acţiunea de a frâna şi rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiţie. – v. frâna. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FRÂNÁRE s. oprire. (frânare unui vehicul.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  frânáre …   Dicționar Român

  • raptus — RÁPTUS s.n. (psih.) Impuls brusc şi necontrolat care pune subiectul în situaţia de a îndeplini acte violente şi grave. – Din fr., lat. raptus. Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX 98  ráptus s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • dezinhibat — DEZINHIBÁT, Ă, dezinhibaţi, te, adj. Care a ieşit din starea de inhibiţie. – v. dezinhiba. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • inhibitoriu — INHIBITÓRIU, IE adj. Care produce o inhibiţie. [cf. fr. inhibitoire]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • inhibiţiune — INHIBIŢIÚNE s.f. v. inhibiţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”