- infanterie
- INFANTÉRIE s.f. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime. ♢ Infanterie moto = infanterie dotată cu auto vehicule pentru transportul personalului şi al utilajului tehnic de luptă în timpul deplasărilor. Infanterie marină = parte din forţele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităţilor de marină. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INFANTÉRIE s. (mil.) (înv. şi pop.) pedestrime, (înv. şi reg.) pihotă, (fam. şi ir.) pifă, pifănie.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeinfantérie s. f. (sil. -ri-e), art. infantéria (sil. -ri-a), g.-d. art. infantériei; pl. infantériiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINFANTÉRIE f. Armată ale cărei trupe se deplasează şi duc lupta pe jos; pedestrime. [G.-D. infanteriei; Sil. -ri-e] /<fr. infanterie, germ. InfanterieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINFANTÉRIE s.f. Parte a forţelor armate cuprinzând trupele care luptă de obicei pe jos. [pron. -ri-e, gen. -iei. / < fr. infanterie, cf. germ. Infanterie, it. infanteria].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINFANTÉRIE s. f. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos. (< rus. infanteriia, fr. infanterie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNinfantéríe (-ii), s.f. – Una din armele de bază, care duce lupta pe jos, pedestrime. fr. infanterie, prin intermediul rus. infanterija, sec. XIX (Sanzewitsch; DAR). – Der. infanterist, s.m. (soldat de infanterie).Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.