inervaţie

INERVÁŢIE, inervaţii, s.f. 1. Ansamblul formaţiilor nervoase periferice, care constituie aparatul nervos al unui ţesut sau al unui organ; inervare. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. – Din fr. innervation.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



INERVÁŢIE s. (fiziol.) inervare. (inervaţie pielii.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



inerváţie s. f. (sil. -ţi-e), art. inerváţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. inerváţiei; pl. inerváţii, art. inerváţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INERVÁŢI//E inervaţiei f. Distribuţie a nervilor într-un organ sau ţesut. [G.-D. inervaţiei] /<fr. innervation

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INERVÁŢIE s.f. 1. Distribuţie a nervilor într-un organ sau ţesut; inervare. ♦ Reţeaua de nervi dintr-un ţesut sau organ. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. [gen. -iei, var. inervaţiune s.f. / cf. fr. innervation].

Trimis de LauraGellner, 29.04.2005. Sursa: DN



INERVÁŢIE s. f. 1. distribuţie a nervilor într-un organ sau ţesut; reţeaua acestor nervi. 2. activitate fiziologică caracteristică nervilor. (< fr. innervation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN