- inert
- INÉRT, -Ă, inerţi, -te, adj. 1. Nemişcat, fără viată, neînsufleţit. ♦ Inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu. 2. (fiz.; despre corpuri) Care are inerţie; (despre masa corpurilor) care se referă la inerţie. 3. (chim.; despre elemente sau substanţe) Lipsit de reactivitate faţă de alte elemente sau alte substanţe. – Din fr. inerte, lat. iners, -tis.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INÉRT adj. 1. v. mort. 2. anchilozat, înţepenit, ţeapăn. (Are o mână inert.) 3. (chim.) inactiv. (Substanţă inert.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinért adj. m., pl. inérţi; f. sg. inértă, pl. inérteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINÉR//T inerttă (inertţi, inertte) 1) Care nu are mişcare proprie; fără mişcare proprie. 2) fig. Care nu reacţionează la factorii din jur; lipsit de vigoare şi de energie; molatic; molâu. 3) chim. (despre substanţe) Care nu reacţionează la contactul cu alte substanţe; lipsit de reactivitate. /<fr. inerte, lat. iners, inerttisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINÉRT, -Ă adj. 1. Nemişcat, neînsufleţit, mort. ♦ Moale, moliu, lipsit de energie. 2. (fiz.) Cu inerţie; referitor la inerţie. ♦ (chim.) Lipsit de reactivitate faţă de alte substanţe. [< fr., it. inerte, cf. lat. iners].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINÉRT, -Ă adj. 1. nemişcat, neînsufleţit, mort. ♢ moale, molâu, lipsit de vigoare. 2. (fiz.) cu inerţie; referitor la inerţie. 3. (chim.; despre elemente, substanţe) lipsit de reactivitate faţă de alte substanţe. (< fr. inerte, lat. iners)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.