ineluş

ineluş
INELÚŞ, ineluşe, s.n. Diminutiv al lui inel. – Inel + suf. -uş.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

inelúş s. n., pl. inelúşe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

inelúş-învârtecúş s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • învârtecuş — ÎNVÂRTECÚŞ, (2) învârtecuşuri, s.n. 1. (În sintagma) Ineluş învârtecuş = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găseşte un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [var.: (reg.)… …   Dicționar Român

  • inel — INÉL, inele, s.n. 1. Cerc mic de metal (preţios, cu pietre scumpe) care se poartă ca podoabă pe deget. ♢ Inel de logodnă = verighetă. ♢ expr. Tras (ca) prin(tr un) inel = cu talia subţire; zvelt. ♢ Inelul lui Saturn = cerc luminos care înconjură… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”