- indigo
- INDIGÓ, indigouri, s.n., adj. invar. 1. s.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru şi violet. 2. adj. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. s.n. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obţinută sintetic din anilină sau din acid antranilic şi folosită pentru vopsirea lânii şi a bumbacului. 4. s.n. Hârtie-carbon; plombagină. [var.: indigóu s.n.] – Din fr. indigo.Trimis de valeriu, 08.02.2008. Sursa: DEX '98INDIGÓ s. carbon, plombagină, hârtie-carbon. (indigo pentru scoatere de copii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeindigó adj. invar.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficindigó s. n., art. indigóul, pl. indigóuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINDIGÓ indigouri n. 1) Una dintre culorile de bază ale spectrului de lumină, situată între albastru şi violet; culoare intermediară între albastru şi violet. 2) Colorant albastru-închis, extras dintr-un arbust exotic sau obţinut pe cale sintetică. 3) Hârtie subţire colorată, tratată cu grafit, cu ajutorul căreia se pot multiplica în procesul scrierii materiale; hârtie-carbon. [art. indigoul] /<fr., sp. indigoTrimis de siveco, 08.02.2008. Sursa: NODEXINDIGÓ s.n. 1. Culoare a spectrului solar situată între albastru şi violet. 2. (chim.) Materie colorată de un albastru-violet, care se extrage dintr-o plantă tropicală sau din anilină. ♦ (impr.) Hârtie-carbon. // adj. Care are culoarea între albastru şi violet, ca aceea corespunzătoare din spectrul solar. [< fr., sp. indigo].Trimis de LauraGellner, 08.02.2008. Sursa: DNINDIGÓ I. s. m. 1. culoare a spectrului solar, între albastru şi violet. 2. colorant albastru-violet, care se extrage din indigofere sau din anilină. 3. hârtie-carbon. II. adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-violet. (< fr., port. indigo)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.