incunabul

INCUNÁBUL, incunabule, s.n. Exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului (înainte de anul 1500); p. ext. carte foarte veche (şi preţioasă). – Din fr. incunable, lat. incunabulum.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



incunábul s. n., pl. incunábule

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INCUNÁBUL incunabule n. 1) Exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului (până în anul 1500). 2) Carte veche şi de valoare. /<fr. incunable, lat. incunabulum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INCUNÁBUL s.n. Tipăritură care datează de la începuturile artei tipografice (înainte de anul 1500); (p. ext.) exemplar care face parte dintre cele mai vechi tipărituri (româneşti). [< lat. incunabulum – leagăn, cf. engl. incunabulum, fr. incunable].

Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DN



INCUNÁBUL s. n. tipăritură de la începuturile artei tipografice (înainte de anul 1500); (p. ext.) exemplar din cele mai vechi tipărituri. (< fr. incunable, lat. incunabulum)

Trimis de raduborza, 11.10.2007. Sursa: MDN