incoativ

INCOATÍV, -Ă, incoativi, -e, adj. (Despre verbe) Care exprimă începutul unei acţiuni. [pr.: -co-a-] – Din fr. inchoatif, lat. inchoativus.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



INCOATÍV adj. (gram.) (înv.) silitor. (Verbe incoativ.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



incoatív adj. m. (sil. -co-a-), pl. incoatívi; f. sg. incoatívă, pl. incoatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



incoatív s. n. (sil. -co-a-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INCOATÍV incoativă (incoativi, incoative) gram. (despre verbe) Care exprimă începutul acţiunii. [Sil. -co-a-] /<lat. inchoativus, fr. inchoatif

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INCOATÍV, -Ă adj. (Despre verbe) Care arată începutul unei acţiuni. [pron. -co-a-. / < lat. (verbum) inchoativum < inchoare – a începe, cf. fr. inchoatif].

Trimis de LauraGellner, 27.07.2006. Sursa: DN



INCOATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă începutul unei acţiuni. (< fr. inchoatif, lat. inchoativus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN