incarna

INCARNÁ, incarnez, vb. I. refl. şi tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A creşte în carne. [var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.

Trimis de valeriu, 27.07.2006. Sursa: DEX '98



INCARNÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



incarná (a se întrupa, despre unghii, a creşte în carne) vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. incarneáză

Trimis de siveco, 27.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



A INCARN//Á incarnaéz tranz. 1) A face să se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta într-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare

Trimis de siveco, 27.07.2006. Sursa: NODEX



A SE INCARN//Á mă incarnaéz intranz. 1) (despre fiinţe spirituale) A se transforma în om sau animal. 2) fig. A-şi găsi expresie materială; a căpăta forma concretă; a se întrupa; a se întruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare

Trimis de siveco, 27.07.2006. Sursa: NODEX



INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (med.; despre unghii) A intra în carne, a creşte în carne. [var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne].

Trimis de LauraGellner, 27.07.2006. Sursa: DN



INCARNÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ♢ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a creşte în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN