- imunitate
- IMUNITÁTE s.f. 1. Rezistenţă a organismului faţă de acţiunea microbilor patogeni sau a produşilor toxici ai acestora. 2. (În societatea medievală) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere, printr-un act al monarhului, stăpânilor de pământ de a judeca, de a strânge impozite, de a ridica la oaste etc. pe domeniile lor, fără amestecul reprezentanţilor puterii centrale. 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de persoane. ♢ Imunitate parlamentară = situaţie de care se bucură membrii unei adunări legislative de a nu putea fi urmăriţi sau arestaţi fără aprobarea organului din care fac parte. Imunitate diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanţii diplomatici, familiile lor etc. – Din fr. immunité, lat. immunitas, -atis.Trimis de gall, 29.03.2008. Sursa: DEX '98IMUNITÁTE s. (jur.) inviolabilitate. (imunitate parlamentară.)Trimis de siveco, 18.01.2008. Sursa: Sinonimeimunitáte s. f., g.-d. art. imunităţii; pl. imunităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIMUNIT//ÁTE imunitateăţi f. 1) Capacitate (înnăscută sau dobândită) a unui organism de a rezista la anumite boli infecţioase sau la un produs nociv organismului. 2) Drept exclusiv acordat anumitor persoane (diplomaţi, personal administrativ etc.) de a nu se supune jurisdicţiei statului în care activează. [G.-D. imunităţii] /<fr. immunité, lat. immunitas, imunitateatisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIMUNITÁTE s.f. 1. Stare a unui organism care a devenit rezistent faţă de anumite boli sau otrăvuri. 2. Situaţia unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ♢ Imunitate parlamentară = situaţie de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriţi sau arestaţi fără aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanţii diplomatici, familiile lor etc. [cf. fr. immunité, lat. immunitas].Trimis de LauraGellner, 26.07.2006. Sursa: DNIMUNITÁTE s. f. 1. rezistenţă a unui organism faţă de anumite infecţii, otrăvuri sau alte substanţe străine. 2. situaţie a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. o imunitate parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriţi sau arestaţi fără aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanţii diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunité, lat. immunitas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNIMUNITÁTE, imunităţi, s.f. 1. Rezistenţa organismului faţă de anumite infecţii microbiene şi faţă de otrăvuri. 2. Stare de care se bucură o persoană, în temeiul unei reguli de drept, de a beneficia de anumite prerogative. – fr. immunité, (lat. lit. immunitas, -atis.Trimis de gall, 29.03.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.