imamea

IMAMEÁ, imamele, s.f. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. – Din tc. imame.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



imameá s. f. (sil. -mea), art. imameáua, g.-d. art. imamélei; pl. imaméle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



imameá, s.f. (înv.) 1. vârful de chihlimbar al ciubucului, prin care se trage fumul din lulea. 2. varietate de pere lunguieţe, cu faţa roşie şi gust dulce.

Trimis de blaurb, 31.05.2006. Sursa: DAR



imameá (imaméle), s.f. – Capăt de chihlimbar al unei pipe. tc. imame (Şeineanu, III, 70). sec. XIX. – Der. imamele, s.f. (varietate de pere).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER