ighemon

ighemón, ighemóni, s.m. (înv.) stăpân; domn, domnitor, ocârmuitor, guvernator, dregător; despuitor.

Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DAR



ighemón (-ni), s.m. – Guvernator. – var. ghemon, ighimon. ngr. ἠγεμών, în parte prin intermediul sl. igiemonŭ. sec. XVI, înv. – Der. ighemonicesc, adj. (aristocratic, distins), cf. Gáldi 199); ighemonicos, adj. (nobil, de neam), din ngr. ἠγεμονιϰός; ighemonicon, s.n. (demnitate, mîndrie); ighemonie, s.f. (demnitate de guvernator), din ngr. ἠγεμονεία. cf. dubletul neol. hegemon, s.f.; hegemonie, s.f., din fr.

Trimis de blaurb, 10.12.2007. Sursa: DER