- ieftin
- IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preţ (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ♢ expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situaţie dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Ieftin ≠ costisitor, scumpTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeIÉFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. si Ban.) lesne. (Preţuri ieftin.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeIÉFTIN adi. v. banal, comun, neoriginal.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeIÉFTIN ieftină (ieftini, ieftine) 1) şi adverbial (despre lucruri) Care costă puţin; cu preţ redus; necostisitor. Produse ieftine. ♢ ieftin ca braga foarte ieftin. A scăpa ieftin a ieşi cu minimum de neplăceri dintr-o situaţie dificilă. (A fi) ieftin la vorbă a vorbi mult şi (de obicei) fără rost; a-i plăcea să flecărească. 2) fig. Care nu are nimic de preţ, important; lipsit de originalitate; obişnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Glumă ieftină. /<ngr. efthinosTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXiéftin (iéftină), adj. – 1. Care are un preţ mic, convenabil. – 2. (înv.) Generos, mărinimos. – var. eftin, (i)eften. ngr. εὐθινός (Roesler 568; DAR), cf. ngr. φτηνός, bg., sb. jevtin. – Der. ieftinătate, s.f. (calitatea de a fi ieftin); ieftini, vb. (a scădea preţul; înv., a fi milostiv); ieftenşug, s.n. (înv., milă; înv., ieftinătate); (i)eftineţe, s.f. (înv., milă); (i)eftinie, s.f. (milă), înv.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.