ie

ÍE, ii, s.f. 1. Bluză femeiască caracteristică portului naţional românesc, confecţionată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic şi împodobită la gât, la piept şi la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc. 2. Parte a corpului la unele animale, reprezentată printr-o îndoitură a pielii. – lat. [vestis] linea.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ÍE s. (Ban., Transilv. şi Maram.) spăcel. (Poartă fotă şi ie înflorată.)

Trimis de siveco, 05.12.2008. Sursa: Sinonime



ÍE s. v. chişiţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



íe s. f., art. ía, g.-d. art. íei; pl. ii, art. íile (sil. i-i-)

Trimis de siveco, 24.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



ÍE ii f. Bluză femeiască din componenţa costumului naţional, confecţionată din pânză albă şi ornamentată cu broderii sau cusături, de obicei geometrice, pe piept, la mâneci şi la guler. [art. ia; G.-D. iei; Sil. i-e] /<lat. linea

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



íe adv. (reg.) da, aşa e!.

Trimis de blaurb, 30.05.2006. Sursa: DAR



-ÍE/-IÚNE s. f. "stare", "calitate". (< fr. -ion)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



ié adv. – Da. germ. ja. În Trans. După Puşcariu, Lr., 280, în loc de e(ste), cf. fi.

Trimis de blaurb, 08.12.2007. Sursa: DER