- idiot
- IDIÓT, -OÁTĂ, idioţi, -oate, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de idioţie; tâmpit, cretin, imbecil. 2. adj. (Despre manifestări ale fiinţelor) Care manifestă, care exprimă, care denotă nerozie, stupiditate etc. [pr.: -di-ot] – Din fr. idiot.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IDIÓT adj., s. 1. adj., s. (med.) cretin, imbecil, tâmpit, (rar) tâmp, (prin Transilv., Mold. şi Bucov.) mut. (Om idiot.) 2. adj. stupid, tâmpit. (O glumă idiotoată.)Trimis de siveco, 16.04.2009. Sursa: Sinonimeidiót adj. m., s. m. (sil. -di-ot), pl. idióţi; f. sg. idioátă, pl. idioáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIDI//ÓT idiotoátă (idiotóţi, idiotoáte) şi substantival (despre persoane) 1) Care suferă de idioţie; cu capacităţi mintale foarte reduse; imbecil; cretin. 2) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tâmpit; stupid; ne-rod; netot. [Sil. -di-ot] /<fr. idiotTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIDIÓT, -OÁTĂ adj., s.m. şi f. (Om) lipsit complet de inteligenţă; tâmpit. [pron. -di-ot. / < fr. idiot, lat. idiota, gr. idiotes].Trimis de LauraGellner, 24.02.2008. Sursa: DNIDIÓT, -OÁTĂ adj., s. m. f. (om) lipsit complet de inteligenţă; cretin. (< fr. idiot, lat. idiota)Trimis de raduborza, 05.09.2008. Sursa: MDNidiót (idioátă), adj. – Cretin, tîmpit. fr. idiot. – Der. idioţie, s.f. (debilitate mintală maximă); idioţenie, s.f. (idioţenie; tîmpenie); idiotism, s.n., din fr., şi înainte (sec. XVIII) din gr. ἰδιωτισμός. – Comp. idiomel, adj. şi s.n. (imn bisericesc cu melodie proprie), din ngr. ἰδιόμελος.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.