idiomorf

IDIOMÓRF, -Ă, idiomorfi, -e, adj. (Despre minerale) Care prezintă forme cristalografice specifice. [pr.: -di-o-] – Din fr. idiomorphe.

Trimis de gall, 18.04.2008. Sursa: DEX '98



idiomórf adj. m. (sil. -di-o-), pl. idiomórfi; f. sg. idiomórfă, pl. idiomórfe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IDIOMÓRF idiomorfă (idiomorfi, idiomorfe) (despre minerale) Care se caracterizează prin forme cristalografice specifice. /<fr. idiomorphe

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IDIOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Cristalizat într-o formă cristalină proprie, perfectă. [< fr. idiomorphe, cf. gr. idios – propriu, morphe – formă].

Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DN



IDIOMÓRF, -Ă adj. 1. (despre minerale) cristalizat într-o formă cristalină proprie, perfectă. 2. (biol.; despre caractere) condiţionat de gene cu frecvenţă mică. (< fr. idiomorphe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN