idilă

IDÍLĂ, idile, s.f. Specie de poezie lirică şi erotică din sfera poeziei bucolice, în care este prezentată, în formă optimistă sau idealizată, viaţa şi dragostea în cadrul rustic; bucolică. ♦ Iubire curată, naivă şi tinerească între persoane de sex opus. [var.: idíl, -e s.n.] – Din fr. idylle. cf. germ. I d y l l.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



IDÍLĂ s. v. bucolică.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



idílă s. f., g.-d. art. idílei; pl. idíle

Trimis de siveco, 22.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



IDÍL//Ă idilăe f. 1) Specie poetică de dimensiuni reduse cu subiect pastoral şi amoros (care a avut o largă circulaţie în sec. XVIII-XIX). 2) Poezie din această specie în care se idealizează viaţa fără griji în sânul naturii. 3) fig. Mică aventură amoroasă şi naivă (a unor tineri de sex opus). /<fr. idylle

Trimis de siveco, 22.07.2006. Sursa: NODEX



IDÍLĂ s.f. 1. Poezie care prezintă în chip idealizat viaţa oamenilor de la ţară; bucolică. 2. Dragoste curată, naivă, tinerească. [var. idil s.n. / < fr. idylle, lat. idyllium, cf. gr. eidyllion – mic tablou].

Trimis de LauraGellner, 23.07.2006. Sursa: DN



IDÍLĂ s. f. 1. specie a liricii peisagiste şi erotice care prezintă în chip idealizat viaţa oamenilor de la ţară; bucolică. 2. dragoste curată, naivă, tinerească. (< fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN