idempotenţă

idempoténţă s. f., g.-d. art. idempoténţei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IDEMPOTÉNŢĂ s.f. (mat.) Proprietate a elementelor unei mulţimi având o operaţie binară, astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. [< fr. idempotence, cf. lat. idem – acelaşi, potentia – putere].

Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DN



IDEMPOTÉNŢĂ s. f. (mit.) proprietate a elementelor unei mulţimi având o operaţie binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. (< fr. idempotence)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN