- iamb
- IAMB, iambi, s.m. Picior de vers compus din două silabe, dintre care, în prozodia antică, prima este scurtă şi a doua lungă, iar în prozodia modernă, prima este neaccentuată, iar cea de-a doua accentuată. – Din fr. iambe, lat. iambus.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98iamb s. m., pl. iambiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIAMB iambi m. 1) (în versificaţia antică) Unitate ritmică formată din două silabe, dintre care prima era scurtă şi a doua lungă. 2) (în versificaţia modernă) Unitate ritmică formată din două silabe cu accentul pe a doua. [Monosilabic] /<fr. iambe, lat. iambusTrimis de siveco, 14.05.2007. Sursa: NODEXIAMB s.m. 1. Unitate ritmică a versului compusă dintr-o silabă scurtă şi una lungă sau dintr-una neaccentuată şi una accentuată. 2. (La greci) Satiră populară de expresie familiară. [cf. fr. ïambe, lat. iambus, gr. iambos].Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DNIAMB s. m. 1. picior de vers dintr-o silabă scurtă (neaccentuată) şi una lungă (accentuată). 2. (la greci) satiră populară de expresie familiară. (< fr. ïambe, lat. iambus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNiámb (iámbi), s.m. – Picior de vers compus din două silabe. – var. (înv.) iambos. ngr. ἴαμβος (Gáldi 196). sec. XVIII. – Der. iambic, adj., din fr. iambique.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.