hăis

HĂIS interj. Strigăt cu care se mână boii înjugaţi pentru a merge spre stânga. ♢ loc. adj. Din (sau de) hăis(a) = (despre o vită înjugată) din stânga. ♢ expr. (Adverbial sau substantivat) A face hăis(a) = a cârmi la stânga. A trage (sau a fi) unul la hăis şi celălalt la cea sau a zice unul hăis şi celălalt cea, se spune despre doi oameni care nu se înţeleg. A trage hăis(a) = a nu fi de acord cu alţii. [var.: hăisa interj.] – cf. scr. a i s.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



hăis interj. /(mai ales în expr.) hăisa

Trimis de siveco, 11.05.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



HĂIS interj. (se foloseşte pentru a îndemna boii înjugaţi spre stânga). [Monosilabic; în expresii şi hăisa] /cf. sb. ais

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX