hârşâit — HÂRŞÂÍT s.n. Faptul de a (se) hârşâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul; hârşâire, hârşâitură. [var.: hârşiít, hârjâít, hârşcâít s.n.] – v. hârşâi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂRŞÂÍT2, Ă, hârşâiţi, te, adj. (Despre … Dicționar Român
hârşiire — HÂRŞIÍRE, hârşiiri, s.f. v. hârşâire. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
scârjâială — SCÂRJÂIÁLĂ s. v. hârşâială, hârşâire, hârşâit, hârşâitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
scârjâit — SCÂRJÂÍT s. v. hârşâială, hârşâire, hârşâit, hârşâitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
scârjâitură — SCÂRJÂITÚRĂ s. v. hârşâială, hârşâire, hârşâit, hârşâitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român