- hârtop
- HÂRTÓP, hârtoape (hârtopuri), s.n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă şi adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [var.: (pop.) vârtóp s.n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98hârtóp s. n., pl. hârtoápeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHÂRT//ÓP hârtopoápe n. 1) Adâncitură mare în pământ. 2) Loc înfundat între dealuri cu pante abrupte. /<sl. vrutupuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhârtóp, hârtoápe, s.n. (reg.) 1. vizuină, bârlog, grotă. 2. râpă, ponor, crăpătură. 3. groapă adâncă cu apă, afundătură; mlaştină. 4. (la pl.) gropi cu noroi şi apă pe un drum de ţară, în care se înfundă roata căruţei. 5. poiană pe o coastă de deal.Trimis de blaurb, 23.05.2006. Sursa: DARhîrtóp (hârtoápe), s.n. – 1. Peşteră. – 2. Rîpă, groapă. – 3. Adîncitură; groapă pe un drum. – var. hîrtoapă, vîrtop, vîrtoapă, hotrop, hotroapă. Mr. vîrtoapi. sl. vrŭtŭpŭ (Cihac, II, 450; DAR), cf. bg. vărtop, sb., cr., slov., ceh. vertep.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.