- huzur
- HUZÚR s.n. Trai comod şi lipsit de griji; p. ext. viaţă de trândăvie şi de îmbuibare. – Din tc. hŭzur.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HUZÚR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimehuzúr s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHUZÚR n. 1) Trai îmbelşugat şi lipsit de griji; lăfăială; răsfăţ. 2) Viaţă inactivă, lipsită de activitate; lenevie; trândăvie. /<turc. huzurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhuzúr (-ruri), s.n. – Bunăstare, trai comod, lipsă de griji. – Mr. huzure. tc. huzur (Şeineanu, II, 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81), cg. ngr. χουζούρι. – Der. huzuri, vb. (a trăi comod, în belşug şi trîndăvie).Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.