- hurmuz
- HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s.n., (2) hurmuzi, s.m. 1. s.n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) şirag de astfel de mărgele. 2. s.m. Arbust ornamental cu flori trandafirii şi cu fructe bace albe de mărimea cireşelor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HURMÚZ s. (bot.; Symphoricarpus albus) (rar) corale-albe (pl.), lemn-cu-boabele-albe.Trimis de siveco, 24.10.2008. Sursa: Sinonimehurmúz (arbust) s. m., pl. hurmúziTrimis de siveco, 24.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografichurmúz (mărgea) s. n., pl. hurmúzuriTrimis de siveco, 24.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografichurmúzul-pământului s. m.Trimis de siveco, 24.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficHURMÚZ1 hurmuzi m. Arbust decorativ cu frunze opuse, flori roz-trandafirii, cu fructe albe în formă de bobiţe, cultivat ca plantă ornamentală. /<turc. HurmuzTrimis de siveco, 24.10.2008. Sursa: NODEXHURMÚZ2 hurmuzuri n. 1) Imitaţie din sticlă a mărgăritarului. 2) Mărgea sau şirag de mărgele confecţionate din astfel de sticlă. /<turc. Hurmuz n. pr.Trimis de siveco, 24.10.2008. Sursa: NODEXhurmúz (hurmúzi), s.m. – 1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraş în Golful Persic (Şeineanu, II, 216).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.