- huhureţ
- HUHURÉŢ, huhuréţi, s.m. (var.) Huhurez. (cf. huhurez)Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
hu — HU1 interj. Onomatopee care imită sunetul produs de anumite păsări, precum ciuhurezul sau cucuveaua. (onomat.; cf. fr. huer (= a ţipa pentru a stârni vânatul şi a l goni spre vânători) şi chat huant (= ciuhurez, ciuf pitic)) Trimis de tavi, 18.01 … Dicționar Român