hrubă

HRÚBĂ, hrube, s.f. Încăpere sau galerie subterană care serveşte la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită şi boltită) care serveşte ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperişul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HRÚBĂ s. 1. subterană, (înv.) culă. 2. tainiţă.

Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Sinonime



HRÚBĂ s. v. beci, pivniţă.

Trimis de siveco, 06.11.2007. Sursa: Sinonime



hrúbă s. f., g.-d. art. hrúbei; pl. hrúbe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HRÚB//Ă hrubăe f. 1) Galerie subterană servind ca loc de trecere. 2) Cavitate subterană servind pentru depozitarea şi păstrarea produselor alimentare. 3) Locuinţă rudimentară aflată pe jumătate sub pământ. /<ucr. hruba

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



hrúbă (hrúbe), s.f. – 1. Încăpere subterană, subsol. – 2. Colibă, bordei îngropat. – 3. Parte exterioară a hornului. Mag. huruba "colibă îngropată" (Cihac, II, 507; DAR). Ultimul sens pare să fie în legătură cu rut. hruba "sobă" (Candrea; Scriban). Der. pe baza bg. koruba "scorbură într-un trunchi de copac", cf. alb. korubë "stup" (Conev 80) nu este probabilă. Nu este clară nici legătura cu germ. Grube (Tiktin). cf. ţig. hrobos "şanţ", poate din rom.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER