- hrană
- HRÁNĂ s. 1. v. mâncare. 2. masă. (A servit drept hrană peştilor.) 3. (bot.) hrana-vacii (Spergula arvensis) = (rar) spergulă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehránă s. f., g.-d. art. hránei; pl. hráneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHRÁN//Ă f. Produs de natură vegetală, animală sau minerală ce serveşte la alimentarea unui organism viu; nutriment. hrană consistentă. ♢ hranăa vacii plantă erbacee cu tulpina acoperită cu perişori, cu frunze liniare şi flori mici, ce creşte prin semănături şi serveşte drept nutreţ. [G.-D. hranei] /<sl. hranaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhránă (hráne), s.f. – 1. Aliment, mîncare. – 2. (înv.) Profesie, meserie considerată ca sursă dătătoare de hrană. – Mr. hrană. sl. chrana (Cihac, II, 142; DAR), cf. bg. hran, sb. hrana. pl. este rar. – Der. hrănaci, adj. (înv. şi Trans., mîncău; care mănîncă mult, cu folos); hrănace, s.f. (femeie care alimentează maşina de treierat); hrăni, vb. (a alimenta, a nutri; a creşte, a întreţine; a îndopa; refl., a se sătura; înv., a ocroti), din sl. chraniti, cf. mr. hrănescu, hrănire, megl. rănes, bg. hrania, sb. hraniti şi rus. chranitĭ "a păstra" (ultimul sens al cuvîntului rom. este un împrumut literar din sl.; var. populare hărăni, arăni); nehrănit, adj. (subalimentat); hrănitor, adj. (care hrăneşte; nutritiv); hranişte, s.f. (înv., alimentare).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.