horobăi

HOROBĂÍ, horobăiesc, vb. IV. intranz. (reg.) A se învârti de colo până colo (făcând mai mult zgomot decât treabă).

Trimis de gall, 29.03.2008. Sursa: DLRM



horobăí (-íesc, horobăít), vb. A se strădui, a-şi căuta de lucru. Creaţie expresivă, poate proprie lui Rebreanu (nu apare în dicţionare); cf. înhodoroba, cotrobăi.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER