- honuit
- HONUÍT s.n. Acţiunea de a honui şi rezultatul ei; honuire. – v. honui.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98honuít s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
honui — HONUÍ, honuiesc, vb. IV. tranz. A netezi suprafaţa interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei maşini speciale. ♢ Maşină de honuit = maşină unealtă dotată cu 3 12 bare abrazive, care, printr o mişcare de rotaţie şi una rectilinie,… … Dicționar Român
honuire — HONUÍRE, honuiri, s.f. Acţiunea de a honui şi rezultatul ei; honuit. – v. honui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 honuíre s. f., g. d. art. honuírii; pl. honuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român