homeostazie

HOMEOSTAZÍE, homeostazii, s.f. (biol.) Proprietate a organismului de a menţine, în limite foarte apropiate, constantele³ mediului intern; homeostază. [pr.: -me-o-] – Din fr. homéostasie.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HOMEOSTAZÍE s. (biol.) homeostază.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



homeostazíe s. f. (sil. -me-o-; mf. -sta-), art. homeostazía, g.-d. art. homeostazíei; pl. homeostazíi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HOMEOSTAZÍE s.f. Proprietate a organismelor vii de a-şi menţine diferitele constante fiziologice. ♦ Proprietate a unor sisteme de a-şi menţine constante anumite mărimi caracteristice; homeostază. [pron. -me-os-ta-zi-e, gen. -iei. / < fr. homéostasie, cf. gr. homoios – asemănător, stasis – stare].

Trimis de LauraGellner, 21.04.2005. Sursa: DN



HOMEOSTAZÍE s. f. 1. proprietate a organismelor vii de a-şi menţine constantele fiziologice în condiţii diferite de mediu. ♢ (genet.) menţinere constantă a genomului într-o populaţie. 2. tendinţă a sistemelor autoreglabile de a-şi menţine constante anumite stări sau coordonate de definiţie; homeostază. 3. echilibru natural, biologic şi ecologic, în biosferă şi ecosisteme. ♢ echilibru al mediului interior al individului. (< fr. homéostasie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN