holendru

holendru
HOLÉNDRU, holendre, s.n. 1. Filtru pentru vin, constând dintr-un vas cu fundul alcătuit din saci de filtrare. 2. Denumire generică dată unor instalaţii de rafinare, de înălbire, de spălare etc., mai ales în industria hârtiei. 3. (În forma holender) Piuliţă care strânge două capete de ţeavă, înşurubându-se într-unul din ele. 4. Maşină folosită la operaţiile de cojire, şlefuire şi polizare a cerealelor în procesul de fabricaţie a crupelor (crupe). [var.: holénder s.n.] – Din germ. Holländer.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HOLÉNDRU s. v. racord olandez.
Trimis de siveco, 18.07.2006. Sursa: Sinonime

holéndru s. n., art. holéndrul; pl. holéndre
Trimis de siveco, 18.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

HOLÉNDR//U holendrue n. (în industria hârtiei) Instalaţie pentru rafinare. [Sil. -len-dru] /<germ. Holländer
Trimis de siveco, 18.07.2006. Sursa: NODEX

HOLÉNDRU s.n. 1. Varietate de filtru pentru vin. 2. Nume dat unor instalaţii de rafinare, de înălbire etc. mai ales din industria hârtiei. 3. Dispozitiv de fixare alcătuit din una sau două piuliţe. [var. holender s.n. / < germ. Holländer].
Trimis de LauraGellner, 19.07.2006. Sursa: DN

HOLÉNDRU s. n. 1. element de legătură a două conducte, constând dintr-o piesă tubulară şi una sau două piuliţe; racord olandez. 2. maşină folosită la decortizare. 3. nume dat unor instalaţii de rafinare, de înălbire etc. mai ales din industria hârtiei. (< germ. Holländer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • holender — HOLÉNDER, holendere, s.n. v. holendru. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HOLÉNDER s.n. v. holendru. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • olandez — OLANDÉZ, Ă, olandezi, e, subst., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Olandei sau este originară de acolo. 2. adj. Care aparţine Olandei sau populaţiei ei, privitor la Olanda sau la populaţia ei. ♦ (Substantivat,… …   Dicționar Român

  • racord — RACÓRD, racorduri, s.n. 1. Legătură, contact între două părţi ale unei lucrări sau între două elemente ale unui întreg. 2. Piesă (constituită din una sau din două părţi tubulare cu piuliţe) cu care se face legătura între două conducte şi prin… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”