hlipi

hlipí, hlipésc, vb. IV (înv.) a suspina, a se văita.

Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DAR



hlipí (hlipésc, hlipít), vb. – A plînge cu sughiţuri, a se boci. sl. chlipati (DAR), cf. bg. hlipam, rus. chlipatĭ. sec. XVI, înv. – Der. hlipat, s.n. (înv., suspin, plînset); hlipit, adj. (istovit).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER