- hitioni
- hitioní, pers. 3 sg. hitionéşte, vb. IV refl. (reg., înv.; despre vite) a slăbi, a se jigări, a se prăpădi.Trimis de blaurb, 23.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
hition — HITIÓN, OÁNĂ, hitioni, oane, adj. (reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [pr.: ti o ] – Din magh. hitvány subţire, rău . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hitión adj. m. (sil. ti on), pl. hitióni; … Dicționar Român