hirotesi

hirotesí, pers. 3 sg. hiroteséşte, vb. IV (înv.) a ridica o persoană din cler la o dregătorie sau la un serviciu bisericesc, fără împărtăşirea darului (în cazul hirotonirii, cu împărtăşirea darului).

Trimis de blaurb, 23.05.2006. Sursa: DAR



hirotesí (-sésc, -ít), vb. – A pune mîinile peste ceva. ngr. χειροθέτω. sec. XIX. – Der. hirotesie, s.f. (acţiunea de a hirotesi).

Trimis de blaurb, 23.10.2008. Sursa: DER