- hipogeu
- HIPOGÉU, -GÉE, hipogei, -gee, s.n., adj. 1. s.n. (În antichitate) Construcţie subterană alcătuită din mai multe încăperi, destinate să servească de mormânt. 2. adj. (zool., bot.) Care trăieşte sub pământ. – Din fr. hypogée.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98hipogéu adj. m., pl. hipogéi; f. sg. şi pl. hipogéeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografichipogéu s. n., art. hipogéul; pl. hipogéeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHIPOGÉU, -ÉE s.n. (Ant.) Construcţie, (spec.) mormânt subteran. [< fr. hypogée].Trimis de LauraGellner, 21.04.2005. Sursa: DNHIPOGÉU, -ÉE adj. (Despre animale, plante; op. e p i g e u) Care trăieşte sub pământ. ♦ (Despre un mod de germinaţie) La care cotiledoanele nu ies la suprafaţa pământului. ♦ (Despre roci sau procese geologice) Care îşi are originea în interiorul pământului. [< fr. hypogé, cf. gr. hypo – sub, ge – pământ].Trimis de LauraGellner, 21.04.2005. Sursa: DNHIPOGÉU1 s. n. (ant.) construcţie, mormânt subteran. (< fr. hypogée, lat. hypogeum, gr. hypogeion)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNHIPOGÉU2, -Ă adj. 1. (despre animale, plante) care trăieşte sub pământ. ♢ (despre un mod de germinaţie) la care cotiledoanele nu ies la suprafaţa pământului. 2. (despre roci, procese geologice) care îşi are originea în interiorul pământului. (< fr. hypogé, gr. hypogeios)Trimis de raduborza, 01.01.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
