hipofuncţie

HIPOFÚNCŢIE, hipofuncţii, s.f. Diminuare a activităţii unui organ, a unui sistem, a unei funcţii. [var.: hipofuncţiune s.f.] – Din fr. hypofonction.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



hipofúncţie s. f. (sil. -func-ţi-e), art. hipofúncţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. hipofúncţiei; pl. hipofúncţii, art. hipofúncţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HIPOFÚNCŢIE f. Stare patologică constând în scăderea activităţii unui organ sau unui ţesut. /<fr. hypofunction

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



HIPOFÚNCŢIE s.f. (med.) Activitate scăzută a unui organ. [var. hipofuncţiune s.f. / < fr. hypofonction].

Trimis de LauraGellner, 17.07.2006. Sursa: DN



HIPOFÚNCŢIE s. f. (med.) diminuare a activităţii unui organ, aparat sau ţesut. (< fr. hypofonction)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN