hipertimie

HIPERTIMÍE, hipertimii, s.f. (med.) Creştere exagerată a bunei dispoziţii caracteristică stărilor maniacale. – Din fr. hyperthymie.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



hipertimíe s. f., g.-d. hipertimíi, art. hipertimíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HIPERTIMÍE s.f. (med.) Creştere exagerată a bunei dispoziţii în stările maniacale. [gen. -iei. / < fr. hyperthymie, cf. gr. hyper – peste, thymos – spirit].

Trimis de LauraGellner, 17.07.2006. Sursa: DN



HIPERTIMÍE s. f. 1. ansamblu de tulburări atribuite funcţionării exagerate a timusului, la copii şi adolescenţi. 2. creştere exagerată a bunei dispoziţii, în stările maniacale. (< fr. hyperthymie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN