hicăi

HICĂÍ, hicăiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A bate, a chinui un câine. – et. nec.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



hicăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hicăiésc, imperf. 3 sg. hicăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hicăiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic