- hibrid
- HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s.m., adj. 1. s.m., adj. (Organism) provenit din încrucişarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. adj. fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HIBRÍD adj., s. 1. adj. v. corcit. 2. s. corcitură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehibríd s. m., adj. m. (sil. -brid), pl. hibrízi; f. sg. hibrídă, pl. hibrídeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHIBRÍ//D1 hibriddă (hibridzi, hibridde) 1) biol. Care provine din hibridizare; obţinut prin hibridizare. Puieţi hibridzi. 2) fig. (despre concepţii, idei, fapte etc.) Care este alcătuit din elemente disparate, nelegate organic. [Sil. hi-brid] /<fr. hybrideTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXHIBRÍ//D2 hibridzi m. Organism provenit din încrucişarea a două specii diferite; corcitură. /<fr. hybrideTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXHIBRÍD, -Ă adj. 1. (Despre organisme; adesea s.) Rezultat din încrucişarea a doi indivizi cu ereditate diferită; metis. 2. (Despre idei, fapte, etc.) Format din elemente luate la întâmplare; disparat. [var. ibrid, -ă adj. / < fr. hybride, cf. lat. hybrida].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNHIBRÍD, -Ă I. adj., s. m. (organism) rezultat prin hibridare; bastard, metis. II. adj. 1. care aparţine la două categorii, tehnologii, clase diferite. 2. din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie. ♢ (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucişare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcţii diferite. (< fr. hybride, lat. hybrida)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.